almenniligr
lýsingarorðal-menniligr
adj. [Germ. allgemein], general, common, rare in old writers, Stj.; a. (catholic) trú, Mar. 656 B. 8, 623. 18; a. þing, concilium oecumenicum, Rb. 338; a. Kristni, 390, 208, Gþl., etc. Freq. in mod. Icel., = common, good, real.