kantarinafnorðkarlkyna, m. in kantara-kápa, u, f. [eccl. Lat. cantare], a bishop’s gown, Fms. viii. 197, Hkr. ii. 175: a priest’s gown, Am. 95, Bs. i. 324, 847. kantara-sloppr, m. id., Bs. i. 324, v. 1.